Planeta-Ou vazuta de un grafician de great show

Io aş zice că nimeni nu e mare pictor, dacă nu e mai întâi un unic grafician precum Devis Grebu, e.g. Desemnele sale sunt texte postmoderne schiţate de mâna unui artist de o acută intelighenţă, niciodată falacios or fastidios, militant până-n vârfu unghiilor, pleen de umor şi de sens neapărat moralizator, dar fără nicio morgă popească or dăscălească, aloo… Devis Grebu nu acceptă să stea la galerie  şi să fluiere  doar spre a-şi deversa fierea de hom burduşit de „doruri vii şi patimi multe„, aşa cum fac mulţi artişti dezabuzaţi şi cam sonaţi, el se implică totdeauna, cu orice risc, chiar şi cu acela de a nu mai fi acceptat la tribuna oficială de către mahării arenei,  incitaţi de f’un meschin şi vindicativ nerone loco, – ei şi… ? Ars ingenii longa, vita tirani brevis

90 Răspunsuri to “Planeta-Ou vazuta de un grafician de great show”

  1. skorpion Says:

    buna ziua,

    Devis Grebu este genial!
    Daca am regretat parasirea Cotidianului cindva a fost si din cauza ca nu ma mai voi intilni cu acest artist grozav!

    ce noroc pe mine sa-l reintilnesc la AVP

    multumesc !!!

  2. skorpion Says:

    m-am uitat inca de doua ori peste creatiile lui Devis Grebu…..
    nemaipomenit de inteligente si sugestive…

  3. monica Says:

    ” arta este lungă, viaţa este scurtă”seamana foarte bine cu ce-i spuneam zilele trecute unui prieten drag :durerea-i temporara.Succesul nu este finalul,insuccesul nu este fatalul.Si pentru ca toata dupa amiaza am analizat impreuna cu sotul meu”consilierul cicerone”(te rog maestre sa plasezi un AICI ,aici) nu totdeauna ideile care te fac celebru,sunt si pe placul advocatus-ilor,cicerone-ilor si puternic-ilor. Doar talentul vizionar poate fi penetrant ,indiferent de gusturile decidentilor ,care de la regele Hammurabi incoace,sunt numai si numai poolitici .Iertare Maestrilor.

  4. DespinaVestea Says:

    Asta este adevarata valoare!
    Exceptional.
    Felicitari

  5. galani Says:

    Genial artist !, satate avp !

  6. PETITparis Says:

    genial omagiu lui MAGRITTE.
    ,,ceci n’est pas une pipe,,

  7. Costica Says:

    Iaginile sunt splendide.
    Multumesc D-le Grebu!
    Multumesc D-le AVP!

  8. takeo Says:

    multumesc ptr semnalarea prin mail, dle avp !
    grafica super / idei de rumegat si de dat si altora.

  9. DespinaVestea Says:

    Ciudat.
    N-a aparut comentariul meu de mai devreme

    Geniale imagini si in primul rand inteligente
    Felicitari

    ++++++++++++++++++++
    avp reply : commentu tau intrase la spam, datorita unui capritz aleator al platformei (vezi la 16:20)

  10. AVP Says:

    All,

    Uitasem ca voi, ex-devoratori ai platformei „Cotidianul”, de dinainte de a o lua vantu si-a o vantura, sunteti din vrej fani ai lui DG🙂 Maestro se bucura mult de sincera afectiune ce-i purtati.

  11. monica Says:

    Excelenta ideea din „cantec” . Mi-a placut .Drum lung si obositor cel spre fericire,spre lumina,spre civilizatie si spre bogatie. Cupa de nectar ,asezata intre Eu si America foarte sugestiv ,sper sa fie gustata de forte multi,fie ei locuitori ai emisferei sudice sau nordice,deopotriva.

  12. Goldmund Says:

    Un grafician este un artist cu o mie de idei in plus,cu o penita plina de har.In afara de „ideile mari”,ce mi se pare mie a fi „stralucitor”este culoarea domnului Devis Grebu,culoarea este fantastica,maestre,iar culoarea,cum imi spunea fratele meu odata,o avem in sange,este ceva nativ,innascut,pe care nu o poti invata la nici o scoala
    (si eu mai trag cate o linie,amator fiind)

  13. Goldmund Says:

    …………….
    Cuvantul ramane

    Muntii,
    aceste orase ale pietrei,
    Aceste piramide in lupta
    pentru cel dintai sarut al cerului
    ne daruiesc linistea
    prin care decoperim o mie de ani
    ca o secunda

    Unde este imparatia muntilor,
    omul e o clipa ratacita,
    un sambure de nisip ganditor
    ce lasa urme adanci
    atunci cand a inteles de ce exista totul.
    ……………………….

  14. Angela Furtuna Says:

    Geniul – care este al mintii ce extrapoleaza Totul – si generozitatea – care este a sufletului ce integreaza Totul : Devis Grebu.
    Poate cuvintele nu ne ajuta intotdeauna pentru a evoca excelenta, insa e sigur ca intalnirea cu Devis Grebu este un eveniment remarcabil.
    Multumiri domnului Padina pentru aceasta oportunitate.
    Multumiri domnului Devis Grebu pentru ca ne face contemporani cu nasterea unui continent de semne.

    Angela Furtuna

  15. mircea s. bozan Says:

    Fantezia artistica isi extrage alimentele din sfera imaginara a unui deja vu. Lui Devis Grebu viata ii ofera imagini pe care, asemenea oricarui artist, le proiecteaza, transfigurate, in opera sa. El face parte din familia artistilor care, pentru a crea, au nevoie de elemente deja create. De cele mai multe ori, Devis Grebu se apleaca asupra obiectului sau – un personaj, o aventura fictiva, o fraza, un cuvant – si extragandu-l din context, il ipostaziaza, face dintr-insul imagini revelatoare. Inchipuirea sa, operand cu asemenea chipuri, le precipita in concentrate concret-abstracte, in intruchipari semnificative. Pariul sau despre motive dramatice ale cotidianului, incearca sa ne trezeasca cromatic din somnul unduitor al gandirii

  16. AVP Says:

    Permiteti sa ma retrag. Va multumesc pt vizita si pt comments. Devis Grebu – nu io, aloo… – le merita din plin.

    Noapte buna.

  17. Stely Says:

    Muncesc de citeva ore la un fel de proiect pe care l-am numit la inceput „Album” .Am grupat cite trei sau patru desene ale maestrului D.Grebu pe o tema
    anume si am vrut sa le trimit direct pe blog ,dar nu s-a
    putut .Am incercat apoi sa le trimit prin e-mail ,dar nu
    se incarcau sub nici o forma .Atunci mi-a venit ideea sa le
    despart si sa le dau cite un titlu ..Le-am dat asa cum m-am gindit ca s-ar potrivi .In timp ce incercam sa la arenjez am considerat ca s-ar cuveni un omagiu ptru maestrul D.Grebu si am creat „Galeria maestrilor”,punind alaturi de lucrarea maestrului, „Omagiu ptru Magritte”,lucrarea originala a pictorului belgian(R.Magritte) si linga ele una din sculputurile maestrului C.Brancusi-„Oul”(care semnifica Geneza, mitul oului-inceputul lumii).
    Celor trei, l-am alaturat si pe S.Dali, care are o
    intreaga galerie de …oua pictate si sculptate ; am ales
    dintre ele „Copilul Geopolitic”,o lucrare complexa asa cum
    este „Planeta ou” ..Pictorul S.Dali, un geniu la fel de
    controversat la vremea lui, prin picturile si lucrarile
    sale suprarealiste un stil nou si o alta viziune
    despre lume si viata ,intocmai ca si maestrul AVP.
    Intrucit nu am priceperea sa le pun pe blog ,as vrea sa va cer ingaduinta ,maestre,sa le trimit prin mail .. sau pe adresa blogului !?
    Asa am crezut de cuviinta sa particip la topicul de astazi ..

  18. mihai rogobete Says:

    Argumente şi contraargumente găsindu-se, numai să scormoni, cu nemiluita (în dauna moralei intelectuale), nu interesează câtuşi de puţin polemica în care degenerează de regulă dialogul; nici amuţitorul dialog în care interlocutorii cred, simt şi ştiu identic. De toată isprava, terţiul inclus, ceea ce ţâşneşte, nici ca mine nici ca tine, percepţia inedită eclozată care ne face să re-turnăm conţinut-forma lumii din furnalul schimbului de opinii. Greu şi de zis, dar de făcut!

    Pentru cine n-a văzut AVATAR: http://www.filmeonline.org/avatar-2009-subtitrare-film-online/

  19. AVP Says:

    Buna ziua.

    @Stely, a procesa niste poze trimise prin mail spre a le reposta pe un blog, cand acestea depasesc fiecare 1MB, e o problema destul de anevoioasa pt un destinatar cu semnal de internet lent, asa cum e al meu. La 10 poze de acest gen, iti tre’ o jumatate de zi de munca, iar io din pacate – si cu toata admiratia pe c are i-o port maestrului – nu dispun de acest timp in cursul saptamanii. Abia reusesc sa ma mai ocup de chestiutzele mele, in sperantza ca ma va baga cineva in zeama cu ele, odata si o data, si-atunci o sa traiesc si io ca bimpasa, dedicat numai si numai muzei Poesiei, tata…😳

    Am insa o nedumerire. Daca zici ca aceste poze sunt deja undeva pe Net, de ce nu dai un link spre ele si sa le comentezi aici ?🙄 In fond, aceasta e esentza Internetului : faptu ca printr-un simplu deget aratator te poti duce oriunde, pe-al Hyperspatziului ogor, si sa admiri floarea florilor (sau a Soarelui, cum i se mai spune-n bobor) la altii-n obor, fara niciun efort semanator, prasitor & plivitor…🙂

  20. AVP Says:

    @Despina, deosebirea dintre ce zice Marino dupa ce a trecut dealu (😳 ), cand n’aude, n’a vede si putin ii mai pasa daca lumea-l crede sau daca-l injura ca pe un ciumete, si ceea ce am spus io despre marii nostri oameni de coprocultura contimporana e ca io le-am zis-o in timpu vietii mele si de 10 ori mai dur…😳

    Nu te-ai prins ca tocmai de aia traiesc acilea, in Hyperspatziu-mi pur, frecandu-ma toanta ziulica-n cul, insa dand la fete – pai cum dreq – cu bonjour… ?🙂

  21. DespinaVestea Says:

    AVP😆
    Ca sa vezi coincidenta !
    De asta am si adus linkul aici.

    Am ras de m-am stricat azi dimineata cand am citit.

  22. DespinaVestea Says:

    Ca sa vezi cat de relativ este totul !
    Si spun asta numai dupa ce de vreun an si ceva incerc sa inteleg ceea ce se intampal

    Si (nu stim) poate ca de abia de acum inainte adevarul va fi deasupra?
    Sau adevarul este undeva la mijloc, in nici un caz nu numai de o anumita parte care are puterea ?

  23. dora Says:

    Salut!

    Nu am de gand sa aduc nici un laudatio maestrului Devis Grebu.Cuvintelmi sunt prea sarace pt.a exprima de fiecare data ceea ce simt cand ii privesc desenele.Ar fi riscant sa dau frau imaginatiei mele care niciodata nu poate intrece pe aceea a artistului.Ma multumesc sa privesc si sa visez.

    Multumesc maestre! 🙂

  24. AVP Says:

    @Doricico, vezi ca io nu le zic lucrarilor maestrului desene, ci desemne…💡 Asta inseamna ca nu toate desemnele de mai sus sunt desene, adicatelea grafica, fiindca unele sunt picturi in toata regula, in care nu ideea designata conteaza in primu rand, ci culoarea… Am, de altfel, senzatia ca maitre DG s-a cam supalat deja pe noi ca-l facem un simplu grafician, fie si genial, cand el este mai degraba un mare pictor… Dac-ai pe-asa, ii reamitesc maestrului ca Rubliov isi zicea zugrav, ceea ce nu i-a prejudiciat defel calitatea de pictor – fie si de biserici, n-asa? – epocal…

    ps. Bine, cred ca si io m-as cam supala daca cineva mi-ar zice versificator – fie si cu turbomotor -, in loc de poiesel incantator…😳

    lol

  25. monica Says:

    Pe un alt site,in anul de gratie 2009,luna 8,ziua 13 am gasit urmatoarea stire semnalata de adminul acestuia:
    „Ma simt Onorat, domnule Grebu, de gestul de a-mi trimite si mie protestul dumneavoastra. Consider ca m-ati perceput ca pe un camarad. Daca nu cumva chiar ca pe un Prieten…”

    In acest protest Devis Grebu, se definea ca ” unul dintre cei mai realizati artisti plastici romani peste hotare” fiind mandru ca „in adolescenta, din punct de vedere intelectual, m-am format (in afara lecturilor intense- de calitate si studiilor muzicale aprofundate si indelungate) la Institutii de prestigiu, precum Liceul Sf.Sava (printre altele), iar artistic prin absolvirea Scolii Medii Tehnice de Arta, continuata de studiile superioare la Institutul de Arte Plastice „N. Grigorescu”- Bucuresti, la sectia de Pictura, sub indrumarea reputatului (si preferatului) profesor, Dl. Catul Bogdan. ”

    „Ulterior am devenit (la 23 de ani – cel mai tanar) membru al UAP, pentru ca la 24 de ani sa fiu dat afara pentru devieri ideologico- estetice fata de linia trasata de partidul unic. Inca din facultate, tatal meu a fost arestat si detinut timp indelungat in inchisoare, fapt care m-a indreptat spre – si explica activitatea mea de ilustrator, in paralel cu cea de pictor, de-a lungul intregii mele cariere. ”

    A castigat „de-a lungul anilor o reputatie artistica la cel mai inalt nivel (in Franta si – in general – in Europa occidentala, precum si in Israel) am fost solicitat sa reprezint aceasta mare si minunata tara pe care o mai reprezint si acum prin expozitii personale chiar la Bucuresti si prin prezenta mea in „echipa” Frantei alaturi de cativa dintre cei mai ilustrii artisti francezi in „Who’s Who”-ul celor mai buni ilustratori din lume.”
    Cu marele sau talent,bineinteles ca a cucerit si America.

    Mi-am permis sa transcriu aici o parte al acelui „Protest” adresat „colegilor”de la Cotidianul.
    Plecarea de la Cotidianul a produs blackhol-ul care a dus inevitabil ,la disparitia ziarului.
    Nu am gasit in dexonline definuitia la ilustrator,dar cu siguranta nu inseamna altceva decat artist,pictor si CREATOR.

  26. PETITparis Says:

    @monica

    ,,Pe un alt site,in anul de gratie 2009,luna 8,ziua 13……..,,
    ne poti posta si noua un link ?
    merci

  27. monica Says:

    Cu permisiunea AVP ,eu am sa dau acest link.Sper ca nici celalalt admin sa nu se supere,neavand permisiunea lui.

    http://aathanor.net/fish-eye/2009/08/in-devis-grebu-s-a-tras-cu-amorartizor/

  28. dora Says:

    AVP,

    nu te contrazic.Si despre Arghezi se spunea ca e mester al cuvintelor,iat St.Luchian s-a simtit bine ca zugrav si n-au fost exclusi din Pantheonul marilor creatori.

    Pe D. Grebu l-am intalnit prima data pe Coti si am ramas fara cuvinte urmarindu-i „desemnele”.La prima ta postare dedicata maestrului am vorbit si despre cromatica folosita de el,atat cat m-am pricep ca o simpla admiratoare.Vezi,nu suntem toti artisti si cu atat mai putin critici.Sper ca n-am suparat pe nimeni!

  29. dora Says:

    monica,

    este uluitor ceea ce scrie Devis Grebu despre ucigasii unui cotidian de elita.Si m-a bucurat aprecierea la adresa unor colaboratori de valoare,printre care TRU,Tismaneanu,Mihaies,Baconschi si mai tanarul Neamtu.(intamplator sau nu acestia sunt portocalii) 🙂

  30. PETITparis Says:

    @monica
    merci!
    am inteles.
    (in special les 8 Comments »)
    @avp?

  31. dora Says:

    AVP,
    astept sa-ti aud parerea despre cartea lui A.Marino,un fel de testament literar si moral ce apare,dupa dorinta autorului,la 5 ani dupa moarte.Este o critica dura la adresa unor elite culturale.Cartea a aparut la Polirom. 🙂

  32. monica Says:

    @PETIT
    Ai inteles de ce n-am dal linkul?Chiar nu stiam pe cine supar.Cu artistii e greu,mai ales pt noi profanii🙄

  33. monica Says:

    Cautand dupa Mihai Rogobete am dat de:

    „Biografie mihai rogobete-
    rau nascut,prost crescut,des batut,va salut!”

    si de un fragment dintr-un text de pe udigma-grup1,care mi s-a parut excelent ,dar si foarte potrivit aici:
    „Harul creator e supra-individual,deci,nu supraomenesc.Creatia inspirata este articularea constintelor individuale si colective.Dragostea,prietenia-suporturi creative.”
    Daca va mai supi si pe dvs,Mihai Rogo,am incurcat-o😉

  34. monica Says:

    @Dora ‘gasesti mai sus parera AVP-ului referitoare la linkul dat de Despina.Fii atenta ,mey😉

  35. PETITparis Says:

    @monica
    am spus ca am inteles n’est ce pas?
    SAU CUNOSC.
    adica:
    ionescu dion?????=un tip MEDIOCRU
    (ati remarcat ca nu am folosit termenul de ,,artist,,)
    @dora
    pai va raspund EU daca doriti?
    CRED CA ACUM ERA MULT MAI UTILA si CONSTRUCTIVA PUBLICAREA DOMNULUI PADINA .
    (dar nu poti sa te pui cu,, micutii manipulatori mediocrii si perversi,,stil-comentatorii(sfintii)
    (les 8 Comments »)de la linkul mai sus semnalat

  36. monica Says:

    Am citit un interviu al dlui Grebu ,in care l-a intrebarea ziaristului „ce nu-ti place in Ro?”,el raspunde:
    „Americanii obisnuiesc sa raspunda –ironic- la intrebarile care trateaza subiecte sensibile sau/si dureroase: „You don’t want to know the answer”. Asa ca…Cristi, do you?…Nu-mi place lipsa totala de „civism” a imensei majoritati a populatiei. Adaugata la incultura „lumpen-proletariatului”- elita de astazi a capitalei – sau la spoiala culturala a tineretului cu studii (presupuse) superioare, provoaca marlania generalizata care ma sufoca. Aroganta celor care s-au trezit peste noapte la volanul unui Mercedes( furat sau obtinut prin speculatii frauduloase), dupa ce in ajun adormisera pe scandurile carutei trase de o martoaga. Limba romana stalcita si butucanoasa, vorbita- mai ales de tineri, dar si „afacereza” sau „calculatoreza”. Interesul generalizat pentru „fapt divers”,”barfa”, „scabros”, „manele”, „vedete”( valoroase prin impactul notorietatii mediatice, dar nule din punct de vedere cultural, stiintific sau artistic). Lipsa de pregatire profesionala, mai in toate domeniile, combinata cu descurcareala „savanta” a mai tuturor solicitarilor. Lipsa de „fair play”, ignorarea „aproapelui”, lipsa minimei politeti, dispretul provincial fata de realizarile (chiar exceptionale) de peste hotare ale celor repatriati (benevol). Ai cerut-o, draga Cristi, si as mai putea continua indelung dar voi trage concluzia tragica: tara este unica, superba, trecutul bogat, folclorul minunat, elita cu nimic inferioara celor din centrele luminoase ale occidentului, dar poporul este profund si IREMEDIABIL contaminat, fapt ce ne indeparteaza de Europa -pe zi ce trece- in loc sa ne contopeasca. Sunt dezgustat si disperat.”
    @PETIT sa nu-mi mai ceri link,ca nu-ti mai dau;in schimb,un singur comment, sugestiv,tot de acolo:
    Andrzej says:
    June 24, 2009 at 3:50 pm
    Am citit scurtul interviu cu dl. Grebu ale carui pareri se suprapun cu gandurile mele.
    Evident nu poate fi coincidenta totala, respect opiniile domniei sale, insa nu pot sa nu constat cu amaraciune ca noi ii furnizam subiecte, acum si aci.
    Va salut cu respect d-le Grebu, multumesc d-lui X pentru scurtul interviu(prea putin, dar decat de loc…).
    Restul, o zi buna !

    sunt multi altii ,mai ales fosti prieteni de blog,care n-au inteles nimic🙄

  37. Stely Says:

    Salut!
    Poate ca „proiectul”meu a fost prea ambitios nestiind ce munca si timp cere o procesare de poze si asezarea lor pe blog.Asta am simtit-o pe pielea mea si nu numai ,ptru ca n-am fost singura .. 😳 Noroc ca am pus adresa gresit si s-au intors in” casuta” de unde plecasera 🙂 Nu-i nimic ,am sa le pastrez in „galeria mea de picturi si poze ” si poate cindva vom avea mai mult timp ..
    De fapt,iata , cum mi-a venit ideea ..Am sesizat ca exista ptru fiecare pictura („desemn”) o tematica sugestiva ..Fiecare din ele transmite privitorului prin metafore vizuale un sentiment .Si luindu-le pe rind am inceput sa le grupez si sa le incadrez intr-o tematica :geopolitica,conexiuni ,prezent ,trecut si viitor ..
    Da,am sa aduc un link cu „Geopoliticus child” ,ptru ca am vazut asemanari in conceptii si stil ..

    2. „oul cosmic” al lui Brincusi -mitul oului ,inceputul lumii

    3.”Pipa ” pictorului Renee Magritte in care D.Grabu ca semn de omagiu a pus in ea … intreg globul pamintesc..


    p.s Aceste trei lucrari ,impreuna cu cea a maestrului D.Grebu , le-am grupat si le-am denumit „Galeria maestrilor” ..
    Dar,n-a fost sa fie .. 🙄

  38. PETITparis Says:

    @monica

    „You don’t want to know the answer”. Asa ca…Monica, do you?…
    ET VOUS?
    ps:
    am apreciat

  39. dora Says:

    monica,

    imi pare rau,nu pot citi mai mult de cateva comenturi si acelea mai din urma.Nu pot sta pe scaun prea mult.Da’mai bine stau io cuminte in patut pana voi fi in stare sa particip la un dialog normal. 🙂

  40. PETITparis Says:

    cine este RAZVAN CUCUI?
    SIIIIIIII?LIVIU MIHAIU?

  41. dora Says:

    Pettit paris,

    am inteles!Mai cu seama les &Comments. 🙂

  42. mihai rogobete Says:

    Dragă Monica,
    privirile fiecăruia sunt pironite în apele unui gând; îndatorându-mă cu delicateţea ta, îmi răscumpăr stângăcia cu o

    Poveste roşcată

    Teatrul pe care am tot încercat, nu chiar ca Shakespeare, să-l dreg până nu demult constă în aproape o sută de piese. Om cu scaun la cap, sau mai bine zis cu toate picioarele pe pământ, să nu crezi ca totul este praf de shleif şi zădărnicie, ţin să-ţi relatez cum am dat castingul. Era – aşa parcă începe orice poveste – un soare cu trei picioare, cum îi zic tâmplarii celui de septembrie, când lumina după-amiezii se reazemă astfel în ochi, şchioapătă. Pe banca pusă şreg între teatru şi hotel, unde mă tolănisem, se prăbuşi delicat disperarea unui vlăjgan (violonist, am să aflu) care, într-o neînţeleasă cheie de sol pentru mine, oftă, acordându-şi sfios vocea. Mi-a plăcut să bat câmpii cu picioarele nu cu mintea – precizând în acest fel că nu leneveam, ci visam. La nişte peşti roşii care zburdau inutil în fântâna broaştelor, uitată şi astăzi ca fără folos în decorul oraşului, la care copil mă holbam – bazin meşterit parcă de nişte nemţi – cum halucinantă mi-a rămas în propria teorie a mentalităţilor copilăria. Peştii ăştia tezişti au fost şi rămas pentru mine nemţeşti. „Bitte!”, scârţâi brusc prăjina, picior peste picior. Bite, zic aglutinant, să-i tai cheful de vorbă. Când abia eşti în stare să dai bună ziua, primejdia unei conversaţii în germană e terifiantă, mai ales că-n ocazie n-ai câtuşi de puţin chef să munceşti: limba asta îţi cere să aduni şi să strângi, să cepuieşti şi să făţuieşti cuvânt în cuvânt – te trudeşte la sânge. Nici pe muzica lui Wagner nu te odihneşti. Categoric! – căzu de acord şi arcuşul abandonat. Fiindcă, fără să-şi acordeze viola care apăru printre peştii mei roşii zbătându-se în contrastul negru de catifea al cutiei acesteia, ciupi primele note din Toamna lui Vivaldi, pe coarda Re, restul repetând un ecou fleşcăit în căluşul ştirbit. „Gut!”, am preluat tonul, întrebându-l din degete, tâmplăreşte, dacă n-are o brişcă, dupa doctrina că neamţul umblă numai şi numai înarmat. Şi-a avut. Să-i repar chichirezul n-a fost un fleac: Brahms, Berlioz, Haydn, Paganini, Mozart, Bach – Ciprian Porumbescu, am strecurat eu în duo-ul antrenat – câte tristeţi nu pot sfâşia o violă! Şi, din desmărginirea graiului muzical, a ieşit la iveală un căluş nou-nouţ de cireş roşietic ce plutea printre peştii mei camuflat.
    Asta nu-i doar o poveste meşteşugită. Primăvara m-am pomenit că dă buzna în salonul meu de tâmplar un neamţ roşcovan, care zicea c-a pescuit cam tot oraşul să mă firitisească, şi că vrea să-i fac scaune Biedermayer săsesc, şi că nici el nu prea ştie cum arată, dar că l-a încântat un violonist din Munchen, de la el, cu nişte peşti roşii pe care-i visează întruna. Iar pe scena galeriei sale de antichităţi, www. antikfrank. de , (zice-se, cea mai mândră), joacă şi azi, (în Tische, tische, tische – a cincea poză de sus), două scaune din roşu cireş cu spătare arcuite de mine.

  43. Goldmund Says:

    @DespinaVestea
    Eu zic ca regretatul Adrian Marino a fost necesar ca aerul mai ales dupa 1989.Pacat ca oamenii nu l-au bagat in seama nici macar dupa Revolutia din 1989 si tocmai nepasarea asta generala intareste „teoria”lui despre calitatea intelectualului roman-care a fost si este in general a parvenitului,al tupeistului,obraznic,profitor.(altfel nici nu poti explica decaderea morala din ultimii 60 de ani fara compromisurile unor mari intelectuali-compromisuri care din punct de vedere moral au fost adevarate bombe atomice,adevarate cataclisme care au naruit aspiratiile unor generatii intregi de romani!-)Cand in Germania se vorbeste despre un specialist in ceva-de la cizmar sa zic asa la un mare dr.dr.prof.medic,automat spun „la a cincea”sau „zecea”generatie,egal!-din familia sa….Ei,comunismul a distrus complet aceasta continuitate la romani.Mai mult,marea majoritate de mari intelectuali si „specialisti” romani,marea majoritate formata ori direct pana in 1945 sau de profesorii formati in acea perioada,s-au dus in exil sau au fost distrusi pe la Canal.Cati s-au mai intors din exil dintre cei care mai traiau la 1989?
    Asta nu inseamna ca putem fi de acord cu tot ce spune Adrian Marino(de ex. despre Nichita Stanescu,chiar daca…”coconul” sau nu a ajutat pe intelectualii tineri sa-si asume o responsabilitate deschisa si morala fata de dictatura….exceptie din nou AVP si Dorin Tudoran),insa Adrian Marino spune lucrurilor pe nume,acesta este punctul de vedere al unui om moral si intransigent cu el insusi,o personalitate recunoscuta in intreaga Europa.
    Merci pt. adresa…

  44. DespinaVestea Says:

    Goldmund
    Foarte trista concluzie si deprimanta.
    Tocmai ma gandeam zilele astea daca nu cumva toate aceste mutatii nu sunt ireversibile si ca nu cumva trebuie sa luam societatea asa cum este ea, de la acest nivel si sa vedem ce mai putem face cu ea, si cum s-o remodelam pentru a obtine din nou calitatea de dinante de 1945.
    Or fi solutii de recuperarea si refacerea valorilor?

  45. PETITparis Says:

    @Goldmund
    OK!
    hai sa nu mai AMESTECAM ouale si perele padurete(adica perele alea mici si ACRE)
    @AVP
    V-am trimis un mail .
    ET VOUS?

  46. orangeskorpion Says:

    seara buna, poiesel incintator🙂

    seara buna, tuturor

    am citit chestii interesante scrise de voi toti!
    mersic

  47. PETITparis Says:

    @Goldmund
    sper ca nu ati inteles ca am facut ref. la ADRIAN MARINO.
    EU MA REF. LA asta:,,AVP si Dorin Tudoran,,

  48. ghitabizonu Says:

    AVP ule ,
    te poftesc in Arena ! http://arena.aforumfree.com
    Daca vrei sa zici despre scuturi AR, sicoritate ( a cu timpanu si a nationela ). economie , politica samd vino. Am asa o banuiala ca nu prea va exista moderator…

  49. PETITparis Says:

    SERVICII-SERVICE
    ………………………………………………………………….
    ,,generalul PLESITA nu a murit în spitalul Serviciului Român de Informaţii (SRI), din Bucureşti, aşa cum s-a vehiculat în acea perioadă, ci într-un azil din Cluj.
    Aşezământul, construit din banii guvernului Germaniei, este patronat de Asociaţia de Caritate „Proiect Theodora” şi condus de medicul Lorant Szentagotai. Aici şi-a petrecut Pleşiţă ultimii doi ani din viaţa sfârşită la 80. El a fost şeful Securităţii din Cluj între 1962 şi 1966 şi tot aici a urmat Istoria, la Universitatea „Babeş- Bolyai”.,,

    ……………………………………………………………………
    Aşezământul, construit din banii guvernului Germaniei?????
    oare?
    POATE DIN BANII LUI NEAMTU TIGANU & CO

  50. DespinaVestea Says:

    PETITE paris-20,26
    Asa vedem cum se imbina stanga cu dreapta !
    Revoltator !

  51. orangeskorpion Says:

    excelenta observatie, petit paris….🙂

    trist este ca plesita si mai sint inca multi au murit/ vor muri cu pensii uriase si total nerusinate de gitlejurile lor securiste..

    nu stiu daca legea noua a pensiilor va corecta si acesta aspect

  52. Goldmund Says:

    @DespinaV.,timpul,vointa unor arhetipuri intelectuale si acceptanta celor multi,acceptarea valorilor universal valabile,in special valorilor create si recunoscute in Vest, vor inchide rani pe care noi nu le vedem „niciodata”inchise,vor apare din nou generatii de intelectuali „capabili sa schimbe tara in bine”.Ce sunt eu?O secunda.Nu reduc totul la persoana mea:ma uit la piatra si invat rabdarea si descopar ce inseamna vesnicia din ochii copiilor. Rabdare…
    @PETITp.
    Sper sa nu te superi(aici toti ne”tutuim”)dar simt nevoia sa repet:imi place Bach,Eminescu,pictura flamanda,Eugen Ionescu,Patapievici,Viorel Padina,toti „impresionistii”in frunte cu Manet,dar si Chagall-etc.-dar si Cartarescu,Devis Grebu si D.Tudoran(ca sa nu numesc decat o mica parte din cca. zece mii de personalitati ale lumii care imi incanta sufletul),imi place de Regina si conservatorismul elitar din M.B.-cea mai veche si fantastica democratie a istoriei ultimilor 500 ani-imi place jazzul si blues(„i feel blue”) si sunt un indragostit de natura,de Pamant si pamant,de oameni,in primul rand de Isus Christos si Dumnezeu si sunt plin de contradictii.
    Pe curand

  53. PETITparis Says:

    @Goldmund
    très bien, Monsieur !
    ma bucur ca va place ce va place/
    acum in clipa asta mie imi place asta:
    ca va???

  54. DespinaVestea Says:

    Goldmund
    Esti optimist si ai rabdare.
    Minunat .Felicitari
    Mai repeta-ne , sunt unii care nu prea mai au rabdare.Ma numar printre ei

  55. PETITparis Says:

    @despi
    T’as rien compris !
    Me trompé-je ou me trompè-je ?
    Je me trompe ?

  56. PETITparis Says:

  57. PETITparis Says:

  58. PETITparis Says:

  59. AVP Says:

    Noapte buna.

  60. devis grebu Says:

    PETITparis@ , clip-urile muzicale de mai sus m-au incantat –fireste nu in egala masura cu complimentele cu care ma coplesiti de catva timp–dar…cum se numeste cel care ” nous emmerde” armonios de poetic ?…Caci ,in curand voi fi din nou invaluit in mirajul mareluiPARIS si asi profita de aceasta ocazie
    pentru a-l adauga colectiei mele de chansonnetisti preferati.Par ailleurs ,in caz ca locuiti in acest unic si minunat oras ,mi-ar face placere sa va cunosc ,cu ocazia acestei vizite.Ma voi afla acolo ,ca invitat ,cu ocazia lansarii Albumului Monografic „DEVIS GREBU” (publicat de ICR in august 2009 in mareleBUCURESTI, intr-o indiferenta apasatoare) in cadrul pavilionului Roman de la Salonul International al Cartii ,care va fi deschis intre 26–31 martie .Precum constatati ,reprezint si eu -cum pot- alternativ ,cand Franta cand Romania , fara indoiala ,dupa ce i-am saturat pe responsabili cu ” caltabosi kosher ” dupa cum bine puncta recent unul dintre „biografii” mei atasati ( Daniel Ionescu zis si „Dion” ). In concluzie , in caz ca puteti ( si doriti) sa ne cunoastem personal la Paris ,va rog sa-i cereti „patronului „acestui blog ,inegalabilul original poet AVP ,e-mail-ul meu ,pentru a fixa detaliile. Cu multumiri ,atat personale cat si tuturor celorlalti comentatori ai acestui blog,dar nu in ultimul rand CELUI care posteaza,Devis Grebu

  61. devis grebu Says:

    Alooo!… vorba „sefului „… Alooo…nu-i nimeni acasa?…am gasit usa intredeschisa ,profitand de ocazie ca sa strecor si eu un biletel/dorinta ,ca la Zidul Plangerii…dar mi-a raspuns -obsesiv- ecoul propriei mele voci … DG

  62. monica Says:

    @mihai rogobete

    Dle mihai rogobete,
    O persoana de teapa mea,nu poate fi decat magulita de atentia pe care i-o da o personalitate ca a dvs.Sincera sa fiu ,am stat ceva vreme sa gandesc la povestea dvs roscata,la delicatetea mea,la aroganta altora de pe acest blog.Singurul motiv pt care am luat, cu mare sfiala de altfel,hotararea de a incerca a va raspunde,a fost povestea rosiatica,pe care am citit-o de cateva ori bune,recunosc.
    M-am gandit, la un moment dat,de ce oamenii se cearta intre ei,ce este asa greu de inteles ca fiind unici prin adn-ul si arn-ul fiecaruia, piroanele batute-n propria constiinta ,incrancenarea si incremenirea in propria idee sunt atributele unei carente de minima acceptare crestineasca.Am un nepot care ,la 6 ani,face niste cursuri de AiKiDo,iar acolo senseiul(tatucul atotstiitor) nu sta sa-i invete pe fiecare proceduri ci ,cei evoluati au grija de profani sa le invete bine si corect,pt ca fiecare ajunge sa se lupte cu fiecare,si interesul evolutional este acesta:ai partener pe masura,castigi.
    Buhu’ tamplarului cu pesti rosii in memo s-a rostogolit pana-n Germania cea plina de eminente,tocmai pt harul creator,unic,pt ca mesteri in caluse sau chichirezi sunt peste tot in lume .Dar suportul creativ este totdeauna dragostea si prietenia.
    M-am mai gandit io,asa, simplu, cum doi oameni asa diferiti(eu si dvs) prin cultura , pregatire profesionala si educatie,pot admira aceeasi pictura, ca prim impact vizual ,dar dand alt sens aceleasi imagini?Nu tine asta de simturi primare,care sunt asa de ignorate sau blamate?
    Harul pentru credinta ,pentru frumos,pentru stiinta sau pentru rautate este in mod evident in noi,il continem si-l evidentiem.FructulMar este suspendat si -l putem ,sau nu ,rupe. Tot de FructulMar depinde si apetenta fiecaruia spre daruire si nu spre deradere.Cu speranta ca nu v-am inoportunat cu cuvintele-mi putinmestesugite,va voi cauta si citi in continuare.Sper sa nu-mi spuneti vreodata t’as rien compris !Sper ca nu ati scris o poveste despre calusele opritoare de vorbelemnoase,indiferent daca ele sunt sau nu mestesugite chichrisit.
    Cu respect,monica

  63. AVP Says:

    Buna ziua ! Si bine ati venit pe my blog, maestre DG ! Sper ca v-ati dat seama ca va aflati numai intre prieteni si admiratori, asa ca simititi-va ca acasa !🙂

    Cat il priveste pe PETITparis, va fi cu atat mai fericit si onorat sa va cunoasca in Marele Oras, el fiind nu doar un admirator al dv, cat si un confrate din aceeasi bransha💡

    Doar absenta sa momentana din Hyperspatz il impiedica sa explodeze frenetic, in stilu-i binecunoscut, la auzul vestii ca il va intalni in curand pe marele DG…🙂

    Your friend,

    Sorry, sunt f.prins cu o chestiune sine qua non si nu pot reveni decat diseara (cand voi posta un nou topic DG). Rog prietenii sa-i tina companie maestrului.

    Nota Bene: si mie mi-a placut proza ta, @MR. Daca vrei sa recidivezi, esti invitatul nostru permanent🙂

  64. monica Says:

    Maestre Grebu suntem pe aici mereu,dar indrazneala noastra nu este asa mare .

  65. monica Says:

    Altii decat cei pe care-i cautati.
    Noi ,ceilalti, va salutam cu mult respect.

  66. devis grebu Says:

    monica@ , nu exagerati , va rog. Ma simt ca violonistul de-pe-acoperis , alunecand spre dura realitate ,prins in vertige-ul muzical al adjectivelor …si va provoc… Apropiati-va,indoiti-va-necredinciosi in fata imaginilor inselatoare,apasati cu furia foamei de „cunoastere” pe rana, contestati , inspirati-va de la profetii „caricaturii bum-bum” , sfasiati-ma intre lamele ruginite ale complimentelor circumstantiale , purtati-ma prin goagel-gotele tepelor insangerate , rastigniti-ma pe altarul falsei modestii …Lasati comentatorii sa vina la mine… ( uitati-l pe profatucul Puric ) …Dezlantuiti-va !…

  67. monica Says:

    @Devis Grebu
    Maestre ,cel pe care ni l-a trimis @Petit spre a ne incanta urechile se numeste Philippe Katerine.

  68. monica Says:

    @Devis Grebu,
    Asa ne sfatuieste si Maestru Viorel Padina,dar i-ati citit pe apostoli criticand?poate vre-un Iuda vanzator,sau poate vre-un Toma neincrezator.E greu maestre sa dai cu piatra cand esti un biet pacatos.

  69. Stely Says:

    Buna ziua ,tuturor !
    Desi am emotii si sfiala caracteristica unui profan , indraznesc sa-i spun si”io ” maestrului D.Grebu ,bun venit pe blogul maestrului AVP ! Ma bucur ca am ocazia sa -i adresez online admiratia si pretuirea mea ptru lucrarile sale extraordinare …Asa cum spuneam, prin metaforele vizuale pe care ni le oferiti , atit de sugestive, va consider ,maestre ,un poet al imaginii.

  70. monica Says:

    Imaginile,mirosurile si zgomotele,mi-au fost prieteni de nadejde,m-au insotit toata viata si au fost singurele care nu m-au inselat.Aveti si dvs incredere in simturile mele .N-o sa va para rau.Sunt simple si intuitive dar sincere si adevarate.

  71. devis grebu Says:

    monica@ Dar daca -totusi – va incumetati sa dati cu piatra-n piatra ,cine stie …poate reusiti sa starniti focul SACRU …

  72. monica Says:

    @Stely
    I-am zis maestrului ca sunte aic si uite ca nu m-am inselat.Prietenii sunt la posturi😉

  73. monica Says:

    Focul sacru(dupa mine)se poate iti numai din iubire .Deocamdata,maestre ,de-abia va descopar(spre rusinea mea).Deci, cuvintele pietroase se spun numai din pasiune.Imi lasati timp?

  74. Stely Says:

    monica,
    maestrul D.Grebu trebuie sa stie ca noi doua „consonam” 🙄 , iata,a doua oara .
    Prima oara la poezia si scrierile maestrului AVP ,acum la picturile sale .. Le vom demonstra in curind adevarul ,nu -i asa?…ptru ca noi insotim vorbele cu..faptele 😉

  75. devis grebu Says:

    stely@ Unii critici/comentatori m-au caracterizat drept un ” filozof al ( sau-daca vreti- in…) imaginii ” . Sunteti destul de aproape si , tinand cont ca –„poezie –filozofie ” rimeaza , va rog sa perseverati ,chiar cu riscul de a va „diabolicum”iza .Multumesc cu anticipatie .

  76. Stely Says:

    monica ,
    Vad ca maestrul D.Grebu este si un maestru al vorbelor ,nu numai al imaginilor ..Este, asadar ,un …cuceritor .. 😀

  77. monica Says:

    @Devis Grebu,
    Nu am decat o luna si ceva de cand am gasit pe cararile existentei mele efemere un artist al cuvantului jucaus,neinchistat in dogme literare,dar totodata cu cuvant inaltator si invatator.
    Hartistu’m-a primit in casa lui asa cum eram,si de atunci lumina este mai stalucitoare pe fiecare zi care trece.Avea perfecta dreptate mai ieri,cand raspunzandu-i altui prieten,@hantzi,spunea ca marea biblioteca a lumii(urmatorul Testament) o creeaza fiecare din noi,indiferent cat de mic sau mare-i este aportul .
    Alaturi de toti de pe-aici contribuiti la iluminare si inaltare,daca o faceti la randu-va cu mare iubire,asa cum o face el.

  78. Stely Says:

    maestre,
    La fel ca si @monica am reactionat spontan,iar vorbele mele sunt spuse din inima si cu sinceritate .. Ma simt magulita de raspuns si ptru asta va multumesc si eu ..

  79. PETITparis Says:

    @devis grebu
    Bonjour mon cher DEVIS,
    te rog sa ma scuzi pt.raspunsul putin cam decalat(aseara dupa ultima postare am fost atit de SUPARAT incit am simtit nevoia sa fac un fel de ,,Paris by Night.,,(adica am facut un tour de bistrouri)

    Merci, et je suis vraiment touché MAESTRE!!!!!!!
    Merci pour ton invitation.!

    NE VOM VEDREA NEGRESIT LA PARIS intre 26- 31 martie.
    Sper sa acceptati si invitatia mea pour un dîner à la Closerie des lilas(braseria aceia
    simpatica à côté de ‘La Coupole’)
    En tout cas eu sunt convins ca avem si prieteni comuni n‘Est-ce pas ?,siiii ca avem foarte multe sa ne spunem.
    Donc,sunt sigur ca ,, on s’ennuie pas.,,
    Ps:
    1.
    Cunosc albumul dumneavoastra.
    2.
    LE CHANTEUR din clipurile pôstate de mine este un ARTIST poet ,chanteur,performeur
    care are la baza
    Studii des Beaux Arts
    3.
    Am sa va procur tot ce gasesc aici la PARIS
    @avp
    DECI : c’est à ton tour

  80. PETITparis Says:

    scuze,
    ne vom vedea

  81. mihai rogobete Says:

    Dacă Viorel zice să ţin blogul de vorbă până reapare, încerc (şi acest text – scris la provocarea compozitorului Ilie Vorvoreanu, după încântătoarea lectură comună a memoriilor pianistei Clara Haskil – a fost publicat în revista Argeş) telefonic.

    ALO, PARADIS

    Ca să auzi mai bine,închide,te rog,telefonul.Vezi?In plimbarea noastră de după amiază,apăruse fulgurant Clara Haskil.Mi s-a părut că citea într-un carneţel.Zisesei ca-i sigur jurnalul de care nu s-a despărţit toată viaţa.Oricum,ceea ce auzisem,aduse de zvîrcolirile vântului,erau replicile din rolul Nastasiei Kinsky pentru filmul de care ţi-am pomenit.Mă auzi?Ştii,de ce insist?Poate reuseşti să ai parte şi tu de frenezia prin care trec,nicidecum să te văd chinuindu-te – chipurile,să ţi-o plătesc.Cum încă mai cred că şi tu mi-ai oferi durerosul parfum care te extaziază.Dar,închide telefonul,abia te aud.Să nu plangi,te rog,niciodată!
    Când am ascultat-o interpretând prima oară,nu-mi închipuiam că tocmai ţie o sa-ţi povestesc.Mi te imaginam,nesperând că poţi exista cândva real,şi câtuşi de puţin pentru mine.Ce cânta,habar n-am.Păşea lin,ca de pe o clapă pe alta,fără să mă fi zărit,cu privirea întoarsă,pe cele şapte trepte ale scărilor care coboară ca şi tine ochii ori de câte ori te sperii să nu spui prea multe.Să fi fost,parcă,Schumann.Nu sunt sigur nici acum,fiindcă te şi auzeam:”Dacă nu l-ai cunoscut personal..” Da,mi s-a părut uşor ironică blânda uitătură pe care mi-a furişat-o glumind:”Gama a fost astfel împarţită,încât femeile n-au primit mai nimic.” Alo,de ce bate tactul ăsta,telefonul,numai când vorbesc cu tine?Dar,dac-ai închis,înseamnă că numai tu ştii să m-asculţi cum mi-aş fi dorit.Clara cânta fără să atingă pianul.Deşi ataca ferm şi direct,fără nici un preambul – cuvânt pe care-l detesta – smulgea tema muzicală,de parc-o jupuia de pe claviatură.Nu se contopea nici cu muzica nici cu instrumentul,ci se despărţea rupându-se până şi de mâini odata cu ele.”Când vorbeşti cu mine,să taci! – mă făcuse mai târziu să-nţeleg .Nici cuvintele,nici muzica nu pot spune ceea ce vrem neaparat s-auzim.” Şi când acordurile de final amuţeau,stiam că Clara abia începe să cânte.Amurgul baritonal intra,sotto voce,peste chiotele unor vânători şi haitasi de Neanderthal.Başi fioroşi înalţau ruguri pentru vrăjitoare în coruri de faraoni şi sultani.Altista Teatrului Cehov,Nastasia (Filipovna) deplângea jalea prinţului Don Juan:Gulivere,un’te duci,mă,fără Dolcineea!?
    – Alo,noi,totuşi,când ne vom desparţi? – bine zici.
    – Când vom ajunge să fim împreună.Cu absolut toate telefoanele care m-au amuţit.Deşi nu m-ai întrebat,nu ţi-am spus despre cele pe care mi le făceam dintr-o sârmă şi nişte cutii de conserve peste care trebuia să strigăm pentru a desluşi ce răcnisem în ele.Sau despre cele prin care nu mai putem vorbi decât cu singuratatea.Ce-i aia?Muţenia adolescenţei pe care n-o mai înţelegi,sau a tinereţii care ţipă de-a surda în mine.Concertul muţeniilor pe care ştia Clara să le orchestreze.Când ne vom desparti până şi de despărţiri.Şi?
    Şi cum dracu’ să spui că te-ai îndrăgostit de o atare femeie,când n-ai altceva-n minte decât ţâţele,bucile şi vulvele ei.Pentru a mă putea accepta,trebuia să se si să mă despartă de mine.Şi nu ştiu de ce totuşi îţi spun toate astea,căci nu prin perversitatea sterilităţii mă simteam ademenit,ci de senzualitatea atâtor şi atâtor mângâieri pe care nici nu le bănuiam.Căci o femeie care te îmbrăţişează şi cu adolescenţa şi cu tinereţea şi cu maturitatea,cu toate braţele şi picioarele din dotare,e un Paradis.Clarei nu-i plăceau trandafirii.
    Mulţumeşte-i în cele din urmă Clarei Haskil c-a venit şi ziua în care să scapi de mine. Deşi-mi reproşez numai pe jumătate ingratitudinea; ce era între mine şi tine n-a fost, în ce te priveşte, nici ca reciproc între reciproc. Nu-i însă momentul să mă justific de ce cu aceste lucruri pot totuşi să glumesc – probabil, pentru ca nu-s un „călduţ”, fiindcă pe mine vreau să mă văd arzând până la capăt, nu altele. Rămâi cu Pascal. E comod, confortabil. Clara l-a „ignorat de viu”. E vag, meine herr! Pasiunea nu-i dragostea superficială de toate şi tot, ci te mistuie în amănunţime – devenise lege pentru ea. Iubeşti pre-clasica, nu pe preclasici. Cu sufletul de copilărie al muzicii. Cu cea a portativelor copilăriei. Şi fii absolut sigur că la prima vedere te îndrăgosteşti – doar de tine însuţi – în acordurile dinastiilor Ming sau Meroving. Bocherinii, Vivaldi, Mozart, Beethoven, Brahms, Schoenberg, Stravinsky configurează o echipă de iubire pe tot atâtea corzi şi în parte. Bach împletea contrapunctic melodiile unui mănunchi de iubiri. Care egoticitate vag-pascaliană să le poată cuprinde? Infidelitate şi perversitate moralistă! Auzi? O coardă, o notă. Şi o ipocrizie ţipătoare să stingi lumea şoaptelor modulate ale unei singure note sub întinderea de vacarm a octavei. Pe struna singurătăţii unei femei unice şi-a împlinit dragostea Paganini.
    Telefonul abia răsună după cele câteva măsuri ale amurgului unui Chopin de opal. Cine-a fost? Numai tu ştii numărul de aici. Da – m-am bâlbâit – nu-l ştiu pe de rost, nici nu-l caut, mi-ai zis că numai când mă hotărăsc să nu te mai văd îl pot folosi. Şi cred că uneori l-am format, însă poate nu erai pe aproape, sau erai doar în parte, sau prinsă de discuţiile tale parte cu parte, şi n-am vrut să te întrerup – e ceva când nu sună telefonul. Pur şi simplu, n-aveam ce să-ţi spun. Aproape toate execuţiile tale rămân însă – aşa mi se pare – neterminate. Meine herr, dialogul nu te-a scos niciodată din casă. Contrareplica intră firesc numai dacă răspunde muzicalităţii, tonului replicii propriu zise; cum să răspunzi unui telefon?
    Alo, întrebările Clarei nu erau retorice câtuşi de puţin. Adresate unei puteri de înţelegere care atunci îmi scăpa, dobândeau noimă altfel din senin. Precum, inexplicabil, am văzut clar textul muzicii fără cuvinte. Era, în salonul clavirului, liniştea cea mai desăvârşită. Fraze din Sonata Lunii leneveau în clarobscurul interior. Câteva fugi îşi opriseră arta gata să asculte. Ultima propoziţie eufonică transfigura vibraţia însăşi a tăcerii. Eram îndrăgostit bocnă. Mut, fără nicio reacţie, ascultam dureros de plăcuta destrămare care iriza în acorduri stinse o nerăbdătoare calmitate, o patimă nepăsătoare. Claviatura pianului n-ar avea nici mai mult nici mai puţin decât tot atâtea clape câte degete au şi mâinile care-l încleştează. Una câte una, îmbrăţişarea corzilor de oţel poate notă cu notă sugruma nu numai întârziatul sentiment iscat între două fiinţe mature, ci şi pe cel dintre adolescent şi adolescentă, dintre aceiaşi care doar peste câţiva ani se întâlnesc, fără să se vadă, îndrăgostiţi până la orbire de tinereţe. Niciodată nu cântă numai destinul a două mâini. În visele cărui adolescent nu-şi roteşte fustele maturitatea? Care vârstnic nu-i îndrăgostit nebuneşte de copilărie? Când se izbesc două trenuri, toate vagoanele se ciocnesc. Bine, cu o singură mână nu poţi cânta decât la câteva piane simultan. ALO, Alo, alo… Pierdută în depărtările din „Incestul freudei” – concertul în a cărei ambiguitate nici acordurile pe care le exersam disperat pe toate firele telefoanelor n-o mai dibuiau, căci, ba freudismul falsa, ba, dominatoare, posesivitatea amândurora forţa frauda – despărţirea încetase demult să mai pară o bănuială. Muzicalitatea propriului text – cum credea Clara: „Nu cânta, nu interpreta! Arta e plină de pisălogi. Scrie numai dacă ai ceva imposibil de spus!” – propriul text îşi imprimase în mine sintaxa, ritmurile şi măsurile unei opere propriu zise pe care mă surprinsesem contemplând-o, admirând-o deja de foarte departe. Un risipit şirag păscălesc de cifre, ale unor cândva nume şi număr telefonic tastat la pian.

  82. Radu Humor Says:

    Scrie numai daca ai ceva imposibil de spus !

  83. Stely Says:

    mihai rogobete,
    Nici nu indraznesc sa vorbesc , ptru ca sunt muta de ..incintare . E un text scris de un indragostit ?!.. Daca as fi mai tinara …Dar nu-i bai ..imi ramine sa fiu „indragostita nebuneste ca un virstnic de copilarie „,dar si de ..muzica,pictura si poezie..

  84. AVP Says:

    Ca bine zisesi, Stely : mumoasa proza lu MR…

    Pp – „Inima-Rea” e un forumist antibasit cu care ma mai ciondaneam pe alocuri… Nu scria rau, intr-adevar.

    Postare noua !

  85. PETITparis Says:

    @mihai rogobete
    acum am citit si eu povestioara ta.
    SUPERB.
    SINCER.
    aici este f.frig-(cam rar la PARIS)
    in fine,
    m-am incalzit

  86. PETITparis Says:

    avp?
    primesti curierul de la mine?

  87. Stely Says:

    AVP,
    ma bucur ca o „zisei bine ” in ceea ce-l priveste pe @m.rogobete, ptru ca in ceea ce-l priveste pe maestrul D.G ,o cam dadui in bara 😳 asa presimt din ceea ce spusesi in topicul cel nou ..
    Dar,ce sa fac ? Sa ma miniez ca Ahil Peleianul ?
    p.s.si.. spui ca desemnele cele noi sunt menite sa ne incurce ? Pai,daca da ,ce o sa mai scriu ? .. ca nu ma mai incumet .. Am sa tac ca un peshce!? 👿

  88. de ce nu? Says:

    Poate sunt eu mai grebu de cap dar nu numai Grebu e mare artist. Dati cu nasul si pe aici putin (pentru o aerisire) si un portret mai elocvent (din perspectiva morala) al artistului D(orian) Grebu:
    http://caricaturi-dum-dum.blogspot.com/2009/08/solemnitatea-ipocriziei.html


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s