Zău, greu îmi explicam până nu de mult cum dreq se face că toate premiile, gratificaţiile, bursele, daadurile, subvenţiile etcaetera au căzut pe capu băiatului istuia, care o fi mâncat el când era mic ceva şi despre care io nu zic că e chiar mediocru sadea sau că nu e ca lumea, cum ar venea, dar nici aşa, bey, drea… Numai dacă cineva cu putere mare în media, cu oameni cheie puşi fix acolo unde se formează imaginea publică, bună sau rea, a unuia pe care vrei să-l urci ori să-l cobori în funcţie de interesul cupolei de secretoasse cammori, numai dacă păpuşaru ista te ia în braţe şi te prezintă populaţiei de snobi sau de consumatori ca pe una dintre rarissimile splendori, pentru ca după aia, la rândul său, să te folosească când tre să vbească de bine sau de rău un pretin sau duşman de-al său, să-l urce-n slăvi ori să-l arunce-n hău, numai în felu ista se explică succesul monstru al acestui coleg – cică – al tău sau al meu…
Când păpuşaru – nu spui ţine, persoană însemnată… – a avut nevoie de Traian Băsescu spre a scăpa de banda lu Bombo, de a carei lăcomie ajunsese să-i fie scârbă până şi cupolei de tovi şi băieţi, toate cutiile de rezonanţă şi flaşnetele de învăluire din media – printre acestea, ba chiar în linia întâi a jurnalului naţional al mogulului Voiculescu, şi Cărtă al nostrum… – l-au tămâiat pe TB ca pe sfântu Pafnutie, însă de la o vreme, mai precis din momentul în care cupola a constatat enervată că golemul său, popeye cel viteaz, îşi ia în serios misia de judex şi-ncepe să sape “sistemu ticăloşit” la baz ( ale cărui temelii sunt din granit de Caucaz, gemene cu zidurile de cremene ale Kremlinului…), atunci a început atacul la baionetă contra “trădătorului”, schimbându-se total sensul chorului de sycofanţi sau de cântăreţi la Dynamo (cum li se mai spune în Carpaţi), precum şi tonul filarmonicii de cutii de rezonanţă sau de gealaţi gradaţi de la editorialele mediei de tonomaţi, care-n 1-2 ani l-au umplut pe “iuda” Băsescu cu tone de kkţi, de-a ajuns sireacu hom să pută – şi tocmai când era să miroasă mai mumos sau mai dichisit în ochii boborului paraponisit, ce nu vrea să se lase reformat, modernizat sau, cum ar veni, primenit, decât pe năsălie, shiit… – ca un chit eşuat pe un ţărm de marmara părăsit şi de pescăruşi ciugulit… Iar pentru mine, zău, n-a fost deloc o întâmplare că-n choru cel afurisit l-am okit la un moment dat şi pe băiatu nost’ cu cânticelul brusc cotit, aşa cum am scris pe forumu’ ista renumit, la momentu potrivit… :
Şi tot cenzuroiu evezoi preste care nu se trece, îmi scurtă cu sânge rece commentu de-aci, deci de subt editorialu altui Băiat dat dreakulii, care – din întâmplare, n-aşa ? – scrise şi el că Băse ista ar fi iel cum ar fi, însă nu prea mai corespunde, cum ar veni…
Ce dreak se-ntâmplă, bey…??
Articolele recente ale Băieţilor de la câteva ziare socotite până mai ieri “prezidenţiale”, he-he, ca să nu mai vbesc de hysteriile Băieţilor Bătrâni de la Antenele jnapanice samd, îmi arată ceva, bey…
S-ar zice că Băieţilor nu le mai place de Băse ista, care – egzact cum spune si Mircea, n-aşa? – e prea dur, ca un luptător inflexibil şi cam chiaur sau ca un samurai mult prea pur… Da, bey, l-au cam abandonat Baieţii pe Marinar, mi-e din ce in ce mai clar, iar acum cauta un alt Salvamar, care să-i scape si de fluxu’ Occidentului, ce vine preste ei vijelios precum cascada Niagar’, dar să-i scoată si la mal cu toti sacii din car, reshpective cu agoniseala din tranziţia de la Lagăru’ Iepocal la Capitalizmu ista ca un rău necesar, n-asa?, plus cu bănuţii de buzunar, adicătelea cu penziile alea mai mari de zeci de ori ca amăratu-mi salar de ierou & poiesel legendar…
Se întamplă iar, ca-n Twin Piks, asadar…?
Şi dom Marinar o avea oare puterea să se recunoască învins, precum sireacu nea Milică, măcar…?
Bine, nu exclud că la momentu acela introducerea lu Cărtă în trupa băieţilor antibăse putea să pară o exagerare, însă după ultimu-i articol, în care editorialistul egzecută pur şi simplu o diversiune fără nicio fandare mascatoare, vrând să inculce publicului certitudinea domniei sale că Băse – ce tocmai declarase că Levantul e cartea sa de căpătâi… – nu are şansa să intre nici măcar în finala mare, ca dreaqului, fiind batabil până şi de Opărescu (despre care ştie că n-are şanse să ia mai mult de 10% orice escu…), m-am dumirit definiv ce hram poartă acest băieţescu… 
